Testul politicianului roman

Scorurile mai mari indică tendințe Optimates: protejarea privilegiilor, consolidarea autorității Senatului, preferința pentru oligarhia tradițională. Cato credea absolut în obiceiurile strămoșești (mos maiorum), iar Cicero susținea politica centrată pe Senat. Scorurile mai mici indică tendințe Populares: urmărirea redistribuirii pământului, legile privind cerealele, extinderea drepturilor plebeilor. Frații Gracchi au încercat să distribuie pământul public cetățenilor săraci, iar Caesar a oferit pământ și cereale săracilor.

Scorurile mai mari indică preferința pentru puterea concentrată și conducerea puternică. Sulla a exercitat puterea absolută ca dictator, iar Pompey a eliminat pirații din Mediterană prin autoritate specială. Caesar a devenit dictator perpetuu și a neutralizat Senatul. Scorurile mai mici indică accentul pe distribuirea puterii și verificări. Cicero a idealizat separarea puterilor și constituția mixtă, iar Brutus a încercat să reînvie republica prin asasinarea dictatorului. Cato a respins orice concentrare a puterii individuale.

Mai mare sau mai mic nu înseamnă mai bun sau mai rău. Istoria arată politicieni care au obținut măreție din poziții extreme și cei care au eșuat din poziții moderate.

Cazuri de succes extrem: Caesar (Populares + Dictatură) a schimbat istoria prin cucerirea Galiei și reformele romane, Sulla (Optimates + Dictatură) a încheiat războiul civil prin dictatură. Frații Gracchi (Populares + Republică) au încercat transformarea socială prin reforme.

Cazuri de eșec extrem: Clodius (Populares extrem) a aruncat Roma în haos prin violență, iar Cato (Optimates extrem) a eșuat să salveze republica din cauza încăpățânării și s-a sinucis.

Dualitatea moderației: Pompey (moderat) a devenit erou prin suprimarea timpurie a piraților, dar a pierdut împotriva lui Caesar din cauza indeciziei. Lepidus (moderat) a participat la triumvirat, dar a pierdut puterea din cauza incompetenței. Moderația nu garantează întotdeauna siguranța sau succesul.